Marketingul: Cine naiba NU are nevoie de el?.Partea I. Introducere

”Pentru ca să motiveze și să ridice spiritul businessmanilor pe timp de criză, guvernul unei țări a organizat o conferință, unde primii au beneficiat de consultațiile celor mai renumiți specialiști. Unul dintre aceștia a avut de dus un training despre importanța și necesitatea iminentă a marketingului. Și-a început discursul cu întrebarea: ”Cine, din cei 2000 de businessmani adunați aici, poate să-și dezvolte afacerea fără instrumentele de marketing?”. Sigur că toți au început să privească sceptic și să surîdă. Dar iată, în centrul sălii s-a ridicat o mînă. Toate camerele de filmat și toți cei prezenți în sală s-au întors către acel ”nenorocit”. I-au transmis domnului în cauză microfonul și l-au rugat să se prezinte: ”John Cutărică - a rostit el - directorul Canalului Panama”.”
Citat închis, traducere și adaptare - Critic în devenire.
Și iată astăzi am decis să vorbesc despre marketing și în special despre marketingul autohton. Sigur că în Republica Moldova nu avem așa afaceriști ca în exemplul de mai sus(cărora absolut toți îi sunt gata să-i plătească, numai să nu înconjoare America de Sud sau cea de Nord), nu avem nici așa obiecte strategice.
În general, cîți dintre locatarii Moldovei, angajați în cîmpul muncii tot aici au habar de noțiune de marketing? Măcar la nivelul subconștient? Totul se limitează la fluturași de împărțit pe strada,
publicitate în Makler și bannere atît de mari și dizgustătoare încît urîțesc dea binelea mediul înconjurător. Nu mă refer la firmele străine ce au investit aici ca cei de la Orange, Moldcell, magazinele de firmă, restaurantele franchisate, etc.
În magazine și oficii te întreabă ”Ce vrei?” după ce stai de 3 minute și aștepți pînă persoana ce ar trebui să te deservească termină de strîns roada de pe odnoklassniki sau citește ultimele fraze din ziar.
În chioșcurile de fast-food, atît de necesare în ultima vreme, unde se vînd chifluțe la suta de grame, nici nu clipește, cînd cumpărătorul îi menționează că cîntarul e ”podkrucenii” cu 20 de grame, ba mai și se înfurie cînd o rogi frumos să îl pornească de la zero, iar apoi îți aruncă pachetul cu chifluțe de parcă ai fi un vagabond pe stradă. Și atunci vine dilema: să sufer de foame, dar să fiu un cetățean responsabil sau să-i plătesc pentru acele 20 de grame și să-mi umplu stomacul cu chestii deloc sănătoase. Slava Domnului, avem de unde alege:”Trăiască concurența!”.
În așa fel, cît de mult nu ar ”băga” firma dată în publicitate, cît nu i s-ar mări costurile din cauza scăderii volumurilor de vînzări, oricum curba acestora va avea o poziție strict descendentă. Asta e Moldova.
...va urma...