четверг, 30 декабря 2010 г.

Cultura=satisfacție?Cultura=satisfacție!

Astăzi am avut fericita ocazie să fiu în sala Teatrului de Operă și Balet la un Concert de Revelion. Și fiindcă spiritul de observare, critic și veninul meu, ce își caută mereu cale de afirmare, sunt cu mine 24/7, am făcut careva observări cu care aș vrea să mă împart cu lumea.
"Театр начинается с вешалки"  - iar cazul care vreau să-l pun în evidență este aspectul fizic exterior al publicului ce au asistat performanța artiștilor emeriți în această seară. Jeanși, pulovere întinse, în vreo 2 cazuri și ghete (pe timp de iarnă!). Unde e cultura teatrală? Cineva măcar știe că cu 30 de ani în urmă lumea își lua pantofi de teatru (de schimb), femeile veneau în rochii de seară, iar bărbații în costume?
"Проходите гости дорогие" - la intrare în teatru stăteau vreo 5 oameni (lucrători și tineri baleroni ai teatrului) și împărțeau foițe de mărime de 1/3 din A4, rupte cu rigla, în care NE felicitau cu anul nou și sărbătorile de iarna directorul teatrului și directorul unei firme vestite de producere a vinurilor și a vinurilor spumante de prin apropierea Chișinăului. Gestul - unul foarte impozant,  dar calitatea - ca la moldoveni ”hai ș-om economisi”.
"Халява" - pe ”felicitările” ds care am scris mai sus ne mai invitau să servim cîte un păhar de șampanie (nu vin spumant!). O masă mare întinsă de tip ”furșet”, prăjituri, pahare(pt vin(?) și vin spumant). Cea mai mare surpriză, însă, fiind că sticlele erau închise, iar bărbații ce veneau la masă luau și-și turnau doar lor. Iak așa.
”Одноклассники.ру” - tot în antract 2 soliste a corului pozau pe scările improvizate de pe scenă. Aveam senzația că dacă au lap-top-urile cu ele acuși își vor pune fotografiile pe site-urile de socializare. Și apoi, cum niște artiste pot cădea pînă la așa un nivel? Ar putea face poze înainte sau după spectacol!
”Tradișnz” sau ”Где же ваши ручки? ” - Nu am mai auzit și nici nu am mai văzut nicăieri una ca asta! Am fost și la concerte de muzică simfonică și spectacole în europa, dar nu am mai întîlnit nicăieri așa comportament. Tot spectacolul era conceput ca un mix de fragmente din diferite simfonii, opere, operete și balete. Și după fiecare din asta publicul aplauda așa de parcă artiștii ieșeau ”la bis” pentru ultima dată. Scenă: doi artiști interpretează o arie. El termină partia sa pe o notă mai înaltă la care sala buhnește de aplauze. Orchestra și doamna solistă nu se opresc și ca rezultat - primele 2 minute din ceea ce a cîntat D-ei a fost de nedeslușit. Dar și dirijorul deseori se întorcea la 180 de grade și cu gesturile îi cerea publicului să îl aplaude în tact cu muzica. Într-un moment am avut chiar senzația că sunt la un pop sau rock concert.
        Dar, toate acestea au fost niște mărunțișuri pe lîngă emoțiile superbe ce le-am simțit la acest concert. Numai imaginați-vă: fragmente din Johan Strauss, din opere ca ”Carmen” de Bizet, ”Flautul Fermecat” de W.A. Mozart, ”Elixirul dragostei” de G. Donizetti, ”La Bohema” de G. Puccini, pasaje din baletele”Spărgătorul de nuci” și ”Luceafărul” și multe multe altele. M-am simțit atît de împlinit sufletește încît după concert aproape că zburam de atîta energie pozitivă.
Lume, duceți-vă la teatru, operă, sală de concerte sau balet, nu uitați că avem o mulțime de artiști talentați și emeriți și dacă nu vom reînvia noi cultura aceasta - ne vom putea socoti ratați adevărați!
La mulți ani!

вторник, 28 декабря 2010 г.

Marketingul: Cine naiba NU are nevoie de el?.Partea I. Introducere

”Pentru ca să motiveze și să ridice spiritul businessmanilor pe timp de criză, guvernul unei țări a organizat o conferință, unde primii au beneficiat de consultațiile celor mai renumiți specialiști. Unul dintre aceștia a avut de dus un training despre importanța și necesitatea iminentă a marketingului. Și-a început discursul cu întrebarea: ”Cine, din cei 2000 de businessmani adunați aici, poate să-și dezvolte afacerea fără instrumentele de marketing?”. Sigur că toți au început să privească sceptic și să surîdă. Dar iată, în centrul sălii s-a ridicat o mînă. Toate camerele de filmat și toți cei prezenți în sală s-au întors către acel ”nenorocit”. I-au transmis domnului în cauză microfonul și l-au rugat să se prezinte: ”John Cutărică - a rostit el - directorul Canalului Panama”.”
Citat închis, traducere și adaptare - Critic în devenire.
Și iată astăzi am decis să vorbesc despre marketing și în special despre marketingul autohton. Sigur că în Republica Moldova nu avem așa afaceriști ca în exemplul de mai sus(cărora absolut toți îi sunt gata să-i plătească, numai să nu înconjoare America de Sud sau cea de Nord), nu avem nici așa obiecte strategice.
În general, cîți dintre locatarii Moldovei, angajați în cîmpul muncii tot aici au habar de noțiune de marketing? Măcar la nivelul subconștient? Totul se limitează la fluturași de împărțit pe strada,
publicitate în Makler și bannere atît de mari și dizgustătoare încît urîțesc dea binelea mediul înconjurător. Nu mă refer la firmele străine ce au investit aici ca cei de la Orange, Moldcell, magazinele de firmă, restaurantele franchisate, etc.
În magazine și oficii te întreabă ”Ce vrei?” după ce stai de 3 minute și aștepți pînă persoana ce ar trebui să te deservească termină de strîns roada de pe odnoklassniki sau citește ultimele fraze din ziar.
În chioșcurile de fast-food, atît de necesare în ultima vreme, unde se vînd chifluțe la suta de grame, nici nu clipește, cînd cumpărătorul îi menționează că cîntarul e ”podkrucenii” cu 20 de grame, ba mai și se înfurie cînd o rogi frumos să îl pornească de la zero, iar apoi îți aruncă pachetul cu chifluțe de parcă ai fi un vagabond pe stradă. Și atunci vine dilema: să sufer de foame, dar să fiu un cetățean responsabil sau să-i plătesc pentru acele 20 de grame și să-mi umplu stomacul cu chestii deloc sănătoase. Slava Domnului, avem de unde alege:”Trăiască concurența!”.
În așa fel, cît de mult nu ar ”băga” firma dată în publicitate, cît nu i s-ar mări costurile din cauza scăderii volumurilor de vînzări, oricum curba acestora va avea o poziție strict descendentă. Asta e Moldova.
...va urma...

понедельник, 27 декабря 2010 г.

Internet: poveste pentru maturi sau suprimarea realității?

 Cînd copacii încă erau mari, iar căpșuna mai dulce iubeam să citesc romane aventuriere. Și să visez. Cu ochii deschiși. Îmi planificam cam ce lucruri voi lua cu mine în călătorie, în caz că ajung ca Robinson Crusoe pe insulă nepopulată și cum îmi voi amenaja acolo spațiul și timpul (ce mai să înțeleg eu ce e aia 40 de ani:)). Vroiam și eu să cășlătoresc cu Jacques Paganel pe ”Duncan” jumătate de glob și pentru ca el, bietu, să nu-și dea demisia de secretar al Societății Geografe, avea sa-i spun să mergem îndată pe insulele de lîngă Australia, pentru asta m-am apucat și am învățat muuuuultă geografie. Dar cea mai interesantă (pe care așa și nu am terminat-o s-o citesc) din punct de vedere al subiectului tratat a fost "Республика Шкид". Cum visam și eu la o țărișoară numai a mea și îi desenam și harta și careva infrastructură (măcar că nu știam de așa cuvînt, dar îmi dădeam bine seama ce înseamnă).
Acm nici nu mai e nevoie să visezi, să contemplezi, să-ți pui în mișcare imaginația. Tot ce trebuie e doar un click pe Mozila Firefox sau Internet Explorer. Și gata. Dispar hărțile desenate cu mănuța firavă a unui copil, scheme și însemnări, alfabete alcătuite de o minte mai puțin experimentată. În schimb intrăm într-o lume nouă, o lume ce o putem crea parțial desinestătători. Vrei să scrii o carte? - Fă-ți un blog. Vrei să conduci cu o armată? - Intră pe siteurile cu jocuri. Vrei ”să emiți un ordin”, să aduci ceva la conștiința tuturor? - Scrie un status. Vrei să pari ceea ce nu ești cu adevărat? - Mai fă-ți un account pe odnoklassniki sau facebook și descrie-te în cele mai frumoase și lesne expresii.
Internetul devine un ”must” și o boală virală în același context. Din zi în zi, nu mai poți fără ca să-l accesezi măcar o dată, și nu doar pentru motive profesionale ori că trebuie, dar și pentru a bîrfi un pic, a vedea ce fac alții, a arăta ce fac eu.
Și poți sta cu ”cu nasu-n comp” o zi întreagă, fără ca să mai iei o gură de aer liber, să te primbli sau să discuți cu prietenii la o cafea. Fiecare se închide în ”țărișoara” lui, și iesă de acolo doar în cazuri excepționale (cum ar fi satisfacerea unor necesități vitale, de altfel).
Dar voi,  puteți trăi fara net?

вторник, 21 декабря 2010 г.

D-ale mele

M-a tras nenorocul sa mă primblu ieri prin piață... în cizme de piele întoarsă... pe glod. A fost de tipul - am intrat sa-mi iau ceva ca să economisesc oleak înainte de crăciun, da am rămas în mijlocul drumului gîndindu-mă : ”kakovo” eu m-am băgat voopshe acolo. Și poate problema e în neștiința mea că ieri au prezis călduri.
Dar cei care stau în fotoliile de pe intersecția V.Pîrcălab cu Ștefan ar putea ”măcar” scoate oamenii care să strîngă zăpada din drum... sigur că se face totul doar pentru mașini, ăștia ba și merg pe trotuare și încă îți semnalează ”dă-te din drum”. Și nimic nu le poți face...
Hotya, cred că trebuie de organizat un flash-mob de zgîrîiere a mașinilor ce se ”cătăie” pe trotuar. Măcar sufletește să ne simțim răsplătiți.

пятница, 17 декабря 2010 г.

Ninge

Cît e de frumoasă țara mea natală atunci cînd ninge, iar eu stau acasă cu cafeaua într-o mînă și cu alta pe tastatură :) Acum aș treage-o horă...

воскресенье, 28 ноября 2010 г.

Alegeri electorale sau "Cine este om normal?"

Am vrut sa scriu acest post inca 2 zile in urma, in ultima zi de agitatii electorale. Pentru cei ce nu cunosc sau poate au uitat:) azi e o zi mare: ziua alegerilor parlamentare. Dupa un an si ceva de haos, de nevalidare a referendumului, de transformarea Chișinăului în arena bannerelor colorate și a întrecerilor cu mașini și stegulețe care mai de care am ajuns la sfîrșit la urne cu o panglica de ceva mai mult de un metru cu candidații noștri electorali.
În ultima zi a agitației electorale, spre seară mi-au dat pe strada un fluturaș pe care scria: ”Alege Oamneii Normali”. Ce înseamnă normal? Dicționarul explicativ al limbii române ne dă difiniția următoare: ”Normal - întreg, sănătos, zdravăn(!), regulat, ordinar, care e așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural”.
Adică, în viziunea politicienilor dați(sau a responsabililor lor de relație cu publicul, sau cine acolo le mai scrie textele astea) trebuie să votăm oamenii naturali(oare nu toți suntem naturali? sau ei au în vedere că ceilalți candidați și-au crescut/micșorat ceva prin operații plastice? sau îs un soi de homosexuali?).În RM nu se discriminează după așa factori. Cel puțin oamenii culți nu fac asta.
Despre zdravăn nici nu mai vorbesc...
Și oare nu tot noi, alegătorii, alegem cine pentru noi sunt cei normali? Cei din stînga sau dreapta? Cei cu culoarea verde, roșie sau tărcată în dungi?
Rezultatele vor arăta. A mai rămas un pic și vedem au ajuns oamenii ”normali” acolo unde trebuie sau nu.
Dar tu, ai fost la alegeri?

пятница, 26 ноября 2010 г.

În loc de prefață

   Prostia omenească nu are limite. Există o mulțime de feluri de prostie. Fiecare suntem proti în felul nostru, dar depinde cum abordam noi ”calitatea” dată. Fie că o putem ascunde, fi că o ”putem” ascunde, fie că nici nu încercăm să facem asta.
   Acest blog este dedicat prostimii omenesti originară dintre Prut și Nistru. Iar pînă criticii noștri în devenire aleargă cu dictafoanele în jurul piaței centrale în căutarea celor mai potriviți prototipi, vă îndemnăm să mai revelați la ceea cum și cînd vă comportați în societate și acasă sub plapuma :)