Cultura=satisfacție?Cultura=satisfacție!

Astăzi am avut fericita ocazie să fiu în sala Teatrului de Operă și Balet la un Concert de Revelion. Și fiindcă spiritul de observare, critic și veninul meu, ce își caută mereu cale de afirmare, sunt cu mine 24/7, am făcut careva observări cu care aș vrea să mă împart cu lumea.
"Театр начинается с вешалки"  - iar cazul care vreau să-l pun în evidență este aspectul fizic exterior al publicului ce au asistat performanța artiștilor emeriți în această seară. Jeanși, pulovere întinse, în vreo 2 cazuri și ghete (pe timp de iarnă!). Unde e cultura teatrală? Cineva măcar știe că cu 30 de ani în urmă lumea își lua pantofi de teatru (de schimb), femeile veneau în rochii de seară, iar bărbații în costume?
"Проходите гости дорогие" - la intrare în teatru stăteau vreo 5 oameni (lucrători și tineri baleroni ai teatrului) și împărțeau foițe de mărime de 1/3 din A4, rupte cu rigla, în care NE felicitau cu anul nou și sărbătorile de iarna directorul teatrului și directorul unei firme vestite de producere a vinurilor și a vinurilor spumante de prin apropierea Chișinăului. Gestul - unul foarte impozant,  dar calitatea - ca la moldoveni ”hai ș-om economisi”.
"Халява" - pe ”felicitările” ds care am scris mai sus ne mai invitau să servim cîte un păhar de șampanie (nu vin spumant!). O masă mare întinsă de tip ”furșet”, prăjituri, pahare(pt vin(?) și vin spumant). Cea mai mare surpriză, însă, fiind că sticlele erau închise, iar bărbații ce veneau la masă luau și-și turnau doar lor. Iak așa.
”Одноклассники.ру” - tot în antract 2 soliste a corului pozau pe scările improvizate de pe scenă. Aveam senzația că dacă au lap-top-urile cu ele acuși își vor pune fotografiile pe site-urile de socializare. Și apoi, cum niște artiste pot cădea pînă la așa un nivel? Ar putea face poze înainte sau după spectacol!
”Tradișnz” sau ”Где же ваши ручки? ” - Nu am mai auzit și nici nu am mai văzut nicăieri una ca asta! Am fost și la concerte de muzică simfonică și spectacole în europa, dar nu am mai întîlnit nicăieri așa comportament. Tot spectacolul era conceput ca un mix de fragmente din diferite simfonii, opere, operete și balete. Și după fiecare din asta publicul aplauda așa de parcă artiștii ieșeau ”la bis” pentru ultima dată. Scenă: doi artiști interpretează o arie. El termină partia sa pe o notă mai înaltă la care sala buhnește de aplauze. Orchestra și doamna solistă nu se opresc și ca rezultat - primele 2 minute din ceea ce a cîntat D-ei a fost de nedeslușit. Dar și dirijorul deseori se întorcea la 180 de grade și cu gesturile îi cerea publicului să îl aplaude în tact cu muzica. Într-un moment am avut chiar senzația că sunt la un pop sau rock concert.
        Dar, toate acestea au fost niște mărunțișuri pe lîngă emoțiile superbe ce le-am simțit la acest concert. Numai imaginați-vă: fragmente din Johan Strauss, din opere ca ”Carmen” de Bizet, ”Flautul Fermecat” de W.A. Mozart, ”Elixirul dragostei” de G. Donizetti, ”La Bohema” de G. Puccini, pasaje din baletele”Spărgătorul de nuci” și ”Luceafărul” și multe multe altele. M-am simțit atît de împlinit sufletește încît după concert aproape că zburam de atîta energie pozitivă.

Lume, duceți-vă la teatru, operă, sală de concerte sau balet, nu uitați că avem o mulțime de artiști talentați și emeriți și dacă nu vom reînvia noi cultura aceasta - ne vom putea socoti ratați adevărați!

La mulți ani!