Internet: poveste pentru maturi sau suprimarea realității?

 Cînd copacii încă erau mari, iar căpșuna mai dulce iubeam să citesc romane aventuriere. Și să visez. Cu ochii deschiși. Îmi planificam cam ce lucruri voi lua cu mine în călătorie, în caz că ajung ca Robinson Crusoe pe insulă nepopulată și cum îmi voi amenaja acolo spațiul și timpul (ce mai să înțeleg eu ce e aia 40 de ani:)). Vroiam și eu să cășlătoresc cu Jacques Paganel pe ”Duncan” jumătate de glob și pentru ca el, bietu, să nu-și dea demisia de secretar al Societății Geografe, avea sa-i spun să mergem îndată pe insulele de lîngă Australia, pentru asta m-am apucat și am învățat muuuuultă geografie. Dar cea mai interesantă (pe care așa și nu am terminat-o s-o citesc) din punct de vedere al subiectului tratat a fost "Республика Шкид". Cum visam și eu la o țărișoară numai a mea și îi desenam și harta și careva infrastructură (măcar că nu știam de așa cuvînt, dar îmi dădeam bine seama ce înseamnă).
Acm nici nu mai e nevoie să visezi, să contemplezi, să-ți pui în mișcare imaginația. Tot ce trebuie e doar un click pe Mozila Firefox sau Internet Explorer. Și gata. Dispar hărțile desenate cu mănuța firavă a unui copil, scheme și însemnări, alfabete alcătuite de o minte mai puțin experimentată. În schimb intrăm într-o lume nouă, o lume ce o putem crea parțial desinestătători. Vrei să scrii o carte? - Fă-ți un blog. Vrei să conduci cu o armată? - Intră pe siteurile cu jocuri. Vrei ”să emiți un ordin”, să aduci ceva la conștiința tuturor? - Scrie un status. Vrei să pari ceea ce nu ești cu adevărat? - Mai fă-ți un account pe odnoklassniki sau facebook și descrie-te în cele mai frumoase și lesne expresii.
Internetul devine un ”must” și o boală virală în același context. Din zi în zi, nu mai poți fără ca să-l accesezi măcar o dată, și nu doar pentru motive profesionale ori că trebuie, dar și pentru a bîrfi un pic, a vedea ce fac alții, a arăta ce fac eu.
Și poți sta cu ”cu nasu-n comp” o zi întreagă, fără ca să mai iei o gură de aer liber, să te primbli sau să discuți cu prietenii la o cafea. Fiecare se închide în ”țărișoara” lui, și iesă de acolo doar în cazuri excepționale (cum ar fi satisfacerea unor necesități vitale, de altfel).
Dar voi,  puteți trăi fara net?